Traseu ecoturistic spre Amfiteatrul Transilvania din Moeciu de sus (T9)
Amfiteatrul Transilvania ▪ Traseu de toamna in Moeciu de Sus
INCEPUT TRASEU: Moeciu de Sus (centru)
SFARSIT TRASEU: Moeciu de Sus (centru)
DIFICULTATE: usor - mediu (4/10)
LUNGIME: 13.6 km
DURATA: 5h 20min
ALTITUDINE MINIMA: 885 m
ALTITUDINE MAXIMA: 1201 m
DIFERENTA TOTALA DE NIVEL: +675 m
MARCAJ:
DATA: 05-Nov-2023
Am ales acest traseu pentru a ne bucura de culorile de toamna, iar zona Moeciu este ideala pentru astfel de trasee. Ne-am propus sa facem un traseu mai lung, pentru a profita la maxim de ziua insorita care se anunta, avand in vedere ca este si cam ultima zi de toamna favorabila drumetiilor. Traseul in sine este unul pitoresc, de unde puteti observa indeaproape curtile oamenilor care sunt deosebit de ingrijite, muntii Bucegi si Piatra Craiului.
Ne-am documentat de pe mai multe site-uri inainte de a porni pe acest traseu si totul parea clar in teorie. Dar odata ajunsi la fata locului, socoteala de acasa nu se potrivea cu realitatea. Inca de la inceput am intampinat probleme de orientare si asta s-a repetat de alte cateva ori pe toata durata traseului. Marcajele nu sunt suficient de apropiate incat sa te poti ghida dupa ele si lipsesc in special la intersectii, acolo unde ar trebui sa vedem urmatorul marcaj sau cel putin sa fie o sageata care sa indice directia de continuare. De aceea va recomand sa aveti o aplicatie cu harti offline dupa care sa va orientati acolo unde este nevoie (pentru ca semnal nu prea exista). In teorie, traseul nostru este marcat cu omulet portocaliu, dar pe alocuri lipseste sau este comun si cu alte marcaje. La un moment dat ne-am ghidat eronat dupa omulet rosu, diferenta de culoare fiind insesizabila. In final am reusit sa facem traseul, chiar daca nu am urmat exact marcajele, in special pe ultima portiune de coborare de la Amfiteatru spre Moeciu de Sus.
O sa va descriu exact traseul pe care l-am urmat. Coordonatele de inceput ale traseului le gasiti mai sus.
La scurt timp intalnim o bifurcatie la dreapta, pe un drum ingust. Nu eram siguri ca acesta este drumul deoarece nu era niciun marcaj, dar directia parea buna. Dupa cativa zeci de metri intalnim si marcajele omulet albastru si omulet portocaliu. Acesta a fost si primul moment in care am realizat ca suntem pe traseul cel bun.
Dupa o urcare scurta ajungem si la Biserica. De aici trebuie sa ajungem la Casa Inspectorului Tisca, dar continuarea este din nou incerta. Am incercat sa mergem pe langa Biserica, pe drumul care se vede in imagine, dar am intalnit un gard si nu se mai putea trece. Ne-am intors la locul din care am facut aceasta poza si am pornit pe singurul drum pe care se mai putea continua, desi era un indicator mare cu proprietate privata.
In dreptul portii care se vede in imagine, se desprinde o poteca la stanga, pe langa gard. Pe acolo este continuarea traseului. Tot acolo am intalnit si un caine in cusca, care nici macar nu s-a deranjat sa latre. Parea obisnuit cu turistii.
Am ajuns si la Casa Inspectorului Tisca si din nou intalnim o bifurcatie lipsita de marcaj. Continuarea traseului este spre dreapta.
Anexa de la Casa Inspectorului Tisca. Urmam marcajul omulet albastru, care este comun cu omulet portocaliu.
Deja capatam altitudine si avem privelisti splendide asupra Moeciului de Sus si Muntii Bucegi.
Pe durata traseului am intalnit cateva locuri in care vacile stateau la pascut. Peisajul este parca desprins din poveste.
Pe fundal admiram Muntii Bucegi, acoperiti deja de zapada. Urmatoarea destinatie spre care ne indreptam este Poiana si Pensiunea Andolia.
Pensiunea Andolia. Ocolim pensiunea pe partea din stanga si intram in padure pe un drum forestier. Se pare ca pana aici se poate ajunge si cu masina. Urmatoare destinatie este Complex Cheile Gradistei.
Prin Padurea Magistratului marcajele lipsesc cu desavarsire, dar drumul este evident.
La un moment dat observam marcajele omulet albastru si portocaliu, iar din drumul principal se desprinde o poteca in urcare spre stanga. Decidem sa urmam marcajul si parasim drumul forestier.
Conform marcajelor suntem pe drumul cel bun, desi nu pare ca a mai trecut cineva pe aici si nici alti turisti nu am mai intalnit. Ultimii cu care ne-am intalnit au fost la inceputul drumului forestier.
Dupa aproximativ 15 min de cand am parasit drumul forestier ajungem intr-un luminis unde se bifurca traseul. Spre stanga avem omulet albastru, iar spre dreapta pe cel portocaliu. Noi continuam spre dreapta, unde ne intersectam cu un drum forestier si de aici incepem sa coboram usor. Nu mai vedem marcaj omulet portocaliu si din nou suntem in dilema. Directia este buna, catre Cheile Gradistei, dar marcajul pe aceasta portiune este triunghi galben.
Dupa aproximativ 10 minute de mers pe acest drum forestier, il parasim spre stanga, pe o carare prin padure. Marcajul este tot triunghi galben.
Dupa alte 10 minute, miraculos intalnim marcajul omulet portocaliu. Nu ne-a fost clar daca am urmat corect sau nu traseul. De aici continuam spre dreapta, conform sagetii albastre. Si spre stanga era tot omulet portocaliu. Probabil ca din stanga ar fi trebuit sa venim, dar undeva am pierdut traseul. De aici in scurt timp putem observa Complexul Cheile Gradistei.
Coboram pe sub teleschi, trecem prin complex si ne indreptam catre soseaua principala. Pana la sosea suntem numai in coborare.
Traversam podul si o luam spre stanga, pe marginea drumului asfaltat. Pe stalpul din fata avem si marcaj omulet portocaliu.
Dupa aproximativ 5 minute de mers pe drum asfaltat, intalnim aceasta bifurcatie si un panou informativ cu traseul T9, cel pe care il urmam. De aici parasim drumul asfaltat la dreapta si incepem sa urcam sustinut pe un drum ingust croit printre gradinile localnicilor. Urmatoarea destinatie este Amfiteatrul Transilvaniei.
Panou informativ T9
Capatam din nou altitudine, iar in spate putem admira Piatra Craiului. Si prin aceasta zona marcajele sunt destul de rare, dar drumul este intuitiv.
Ajungem pe un platou, iar dupa traversarea acestuia putem vedea si Amfiteatrul Transilvaniei. In toata aceasta portiune am verificat de mai multe ori si aplicatia pentru a ne asigura ca suntem pe drumul cel bun, pentru ca marcaje nu prea exista. Noi am folosit aplicatia OsmAnd.
In fata avem Amfiteatrul Transilvaniei. Peisajul este intr-adevar captivant.
Vedere spre Bucegi de la Amfiteatrul Transilvaniei. Pana aici se poate ajunge si cu masina. Nu zabovim prea mult aici, pentru ca deja se apropie intunericul.
Am intrebat pe cineva pe unde e continuare traseului si ne-a sfatuit sa urcam pana la casuta din dealul care se vede in imagine si de acolo, drept in jos. Asa am si facut, numai ca odata ajunsi in varf, traseul nu mai este clar.
Din varf incepem sa coboram pe poteca din imagine. Numai ca in dreptul gardului traseul se bifurca din nou si nu e niciun marcaj care sa ne indice directia de mers. Am hotarat sa mergem inainte si s-a dovedit a fi o alegere gresita. Nu mi-e clar nici acum daca trebuie sa coboram din dreptul gardului, pe langa gard drept in jos, dar din ce am mai analizat pe harti, pe acolo era continuarea traseului. Cert e ca noi am mers tot inainte si am intalnit marcaj omulet rosu, care ne-a si indus in eroare. Dupa cateva minute am ajuns la o stana unde am intalnit cativa caini foarte agresivi care ne latrau prin gard la 2m de picioare, gardul fiind mai mult de forma. Dupa ce am trecut de stana am intrat intr-o padure si am realizat ca ne departam de Moeciu. Am hotarat sa ne intoarcem, pentru ca vazusem o coborare inainte de stana. A trebuit sa trecem din nou pe langa stana si am repetat experianta cu cainii.
Pe aici am inceput sa coboram. Nu exista niciun fel de marcaj, dar cel putin puteam veadea centrul Moeciului si Biserica de langa care am plecat. Coordonatele exacte ale acestui punct sunt:
Intr-un final am ajuns la Hotel Arnica, aflat pe strada Valea Bangaleasa. Nu pe aici ar fi trebuit sa ne intoarcem, dar a fost o varianta buna avand in vedere ca am ajuns aproape de lasarea intunericului.
Traseul vazut pe harta.