Valea lui Stan

Traseul incepe cu un baraj artificial de aluviuni, pe care il escaladam pe partea stanga, pe o scara metalica.

Nu dupa mult timp de mers pe valea raului, ne intampina o cascada linistita si de o frumusete aparte. 

Trecem si de aceasta cascada, prin dreapta ei, pe o scara metalica. Traseul se deviaza putin de la cursul raului, dar revenim imediat pe o poteca asigurata de bare metalice. Aici ni se destainuie canionul in toata splendoarea lui.

Ne aflam intr-una din cele mai spectaculoase zone din traseu. Trecem apa peste un pod metalic, iar vuietul apei este asurzitor. In continuare urmeaza o scara de peste 10m.

Imagini surprinse de pe pod, in amonte si aval.

Urmeaza un perete alunecos, dar il putem escalada in conditii de siguranta pe trepte metalice si lant.

Ne continuam drumul escaladand bolovanii de pe albia raului.

Din nou o zona care iti taie rasuflarea. Dupa cum spuneam, acest traseu te va surprinde la fiecare pas.

Usor, usor ne apropiem de iesirea din canion. Aici este o zona care poate fi traversata si pe cursul raului, in perioade mai secetoase. Noi am fost nevoiti sa mergem partial pe scari, pentru ca in unele locuri apa era suficient de adanca cat sa ne depaseasca bocancii. In continuare mai urmeaza cateva scari, dupa care intram intr-o zona mai lina, unde am fost nevoiti sa ne si descaltam pentru a inainta, dupa cum am precizat si la inceput. 

Dupa aproximativ 30 min de urcat prin padure, ajungem intr-o poiana (Poiana Calugarita), unde facem si popas bine meritat. De aici, trecem prin poiana, iar drumul se face usor la dreapta si intram din nou in padure. Poteca este vizibila, iar dupa aproximativ 1h ajungem pe marginea lacului Vidraru.

Lacul Vidraru. Drumul se continua pe marginea lacului pe un drum forestier, pe care din cand in cand mai trecea si cate o masina.

In cele dn urma ajungem la tunelul care duce spre barajul Vidraru si de aici inapoi la masina.

Traseul complet pe harta.