Valea lui Stan
Valea lui Stan este un canion spectaculos care care incepe de pe Transfagarasan, cam la jumatatea distantei dintre Cetatea Poenari si Barajul Vidraru, la prima curba de 180 grade.
INCEPUT TRASEU: Transfagarasan (intre Cetatea Poenari si Lacul Vidraru) VEZI PE HARTA
SFARSIT TRASEU: Lacul Vidraru
DIFICULTATE: mediu (6/10)
LUNGIME: 9 km
DURATA: 4h 30min
ALTITUDINE MINIMA: 772 m
ALTITUDINE MAXIMA: 1075 m
DIFERENTA TOTALA DE NIVEL: +930 m
MARCAJ:
DATA: 13-Jun-2020
Nu stiu cine este Stan, dar pot spune ca detine una dintre cele mai frumoase vai pe care le-am vazut. Este un traseu spectaculos, plin de cascade, scari metalice si lanturi, inconjurate de padure si stanci impunatoare. Este un traseu care iti intrece asteptarile, chiar daca te-ai documentat inainte si ti-ai facut o idee despre ce este vorba. Este un traseu complex, dar nu foarte dificil, fiind bine amenajat. La fel cum este Transfagarasanul un scop pentru multa lume de a-l vedea, tot pe acelasi nivel as pozitiona si acest traseu pentru iubitorii de munte, pentru ca trebuie vazut.
Ca si echipament este nevoie de bocanci impermeabili, papuci de apa sau chiar cizme. Eu am avut bocanci impermeabili si care m-au ajutat pana in momentul in care se iese din canion, unde apa era foarte lata (~10m) si suficient de adanca cat sa-mi treaca peste bocanci. Aici a fost nevoie sa ne descaltam pentru a traversa raul si asta de 2 ori pentru ca drumul este serpuit de-a lungul apei. Probabil ca nivelul raului nu este tot timpul asa, noi facand acest traseu dupa o perioada mai ploioasa.
De asemeni, nu este recomandat pe timp de ploaie si este periculos iarna.
Traseul incepe cu un baraj artificial de aluviuni, pe care il escaladam pe partea stanga, pe o scara metalica.
Nu dupa mult timp de mers pe valea raului, ne intampina o cascada linistita si de o frumusete aparte.
Trecem si de aceasta cascada, prin dreapta ei, pe o scara metalica. Traseul se deviaza putin de la cursul raului, dar revenim imediat pe o poteca asigurata de bare metalice. Aici ni se destainuie canionul in toata splendoarea lui.
Ne aflam intr-una din cele mai spectaculoase zone din traseu. Trecem apa peste un pod metalic, iar vuietul apei este asurzitor. In continuare urmeaza o scara de peste 10m.
Imagini surprinse de pe pod, in amonte si aval.
Dar traseul nu este nici pe departe terminat. Din nou ramanem cu gura cascata, dupa ce aveam impresia ca le-am vazut pe toate.
Urmeaza un perete alunecos, dar il putem escalada in conditii de siguranta pe trepte metalice si lant.
Ne continuam drumul escaladand bolovanii de pe albia raului.
Din nou o zona care iti taie rasuflarea. Dupa cum spuneam, acest traseu te va surprinde la fiecare pas.
Usor, usor ne apropiem de iesirea din canion. Aici este o zona care poate fi traversata si pe cursul raului, in perioade mai secetoase. Noi am fost nevoiti sa mergem partial pe scari, pentru ca in unele locuri apa era suficient de adanca cat sa ne depaseasca bocancii. In continuare mai urmeaza cateva scari, dupa care intram intr-o zona mai lina, unde am fost nevoiti sa ne si descaltam pentru a inainta, dupa cum am precizat si la inceput.
Dupa aproximativ 30 min de urcat prin padure, ajungem intr-o poiana (Poiana Calugarita), unde facem si popas bine meritat. De aici, trecem prin poiana, iar drumul se face usor la dreapta si intram din nou in padure. Poteca este vizibila, iar dupa aproximativ 1h ajungem pe marginea lacului Vidraru.
Lacul Vidraru. Drumul se continua pe marginea lacului pe un drum forestier, pe care din cand in cand mai trecea si cate o masina.
In cele dn urma ajungem la tunelul care duce spre barajul Vidraru si de aici inapoi la masina.
Traseul complet pe harta.
In urma acestui traseu am ramas cu o impresie placuta si cu siguranta vom mai reveni si in alte perioade ale anului.