Zarnesti - Manastirea Coltul Chiliilor - Padina Sindilariei - Vf. Turnu - Padina Hotarului - Zarnesti

Aici incepe traseul nostru. In stanga se observa muntele pe care urmeaza sa urcam.

Ne continuam calatoria manastire. In drum, cam dupa 30min de mers, ne intersectam cu drumul care duce catre Vf. Turnu, prin Padina Hotarelor (marcaj cruce albastra) si care se continua spre stanga. Aici ne vom intoarce la coborare. Noi continuam sa mergem spre dreapta, pe drumul de masina.

Manastirea este amplasata intr-un loc mirific, inconjurata de padure. Gasim aici o oaza de liniste, unde erau doar cativa oameni veniti in vizita si un calugar care ingrijea gradina. Nu stam prea mult aici si continuam sa urcam prin poiana din imagine. Putin mai in fata observam si banda albastra si de aici drumul se curbeaza usor la stanga, unde intram in padure.

Nu dupa mult timp intalnim indicator catre Vf. Turnu (3h) prin Padina Sindilariei, traseu marcat cu curuce rosie. Pana aici am facut 1.5h, in conditiile in care am oprit sa luam apa de langa manastire si am facut si un mic popas la manastire.

Dupa ce am trecut de o mica zona cu lant, care poate crea dificultati, deoarece este usor surplombata, peisajul se schimba radical. Am iesit din padure si am intrat in zona cu grohotis.

Urcare prin grohotis. Peisajul este absolut fermecator. Suntem inconjurati de stanci impunatoare, iar in spate avem vedere catre Plaiul Foii.

Peisajul este superb, de jur imprejur. As fi stat sa fac mai multe poze, dar timpul este limitat.

Aici se termina grohotisul si incepem ascensiunea prin jnepenis. Pe langa noi au trecut alti 2 turisti, de altfel si singurii cu care ne-am intalnit pe tot traseul.

Cu greu ne facem loc prin jnepenisul des si intalnim si indicator catre varf.

Peisajul se schimba brusc din nou, in momentul in care iesim din aceasta mare de jnepeni. De aici observam Zarnestiul si orasele vecine, inclusiv Brasovul. De asemeni vedem si varful Turnu, care este foarte aproape. Aici luam o pauza de masa bine meritata. Pana aici am facut 4h de cand am plecat de la masina.

La intrarea pe traseu ne intampina din nou jnepenii, dar nu la fel de desi ca cei de la urcare. Aceasta portinue este destul de dificila deoarece pietrele erau umede si alunecau foarte tare. Nu stiu daca a plouat cu cateva zile inainte sau pietrele sunt asa tot timpul. Noi am mers pe o vreme de vara insorita, dar totusi era umed pe jos.

Coborare pe Padina Hotarelor prin grohotis. Peisajul este aproape simetric cu cel de la urcare (prin Padina Sindileriei), numai ca aici perspectiva este mult mai larga si putem vedea in jos o buna bucata de drum pe care urmeaza sa o strabatem.

Dupa ce am trecut de o zona cu lant si o portiune de piatra mai dificila, unde nu exista lant, intram din nou in padure. Am fost avertizati de sus de alti turisti care au urcat pe acest traseu ca exista aici o zona mai dificila de parcurs, dar la coborare nu ne-a facut probleme foarte mari. Cu atentie se pot trece. Probabil ca la urcare e mai dificil, dar nu am facut si acest experiment :).

Dupa 9h de la plecare, ne-am intros in acelasi punct. Traseul a fost unul care ne-a intrecut asteptarile din toate punctele de vedere. Pe final am inceput sa resimtim si oboseala la picioare.