Cheile Orzei

Frumusetea lacului este in zona barajului. Scopul acestui traseu este de a ajunge pe partea cealalta a lui, prin Cheile Orzei, cele care se vad si in imagine.

Paralel cu barajul este si un pod, care este usor de observat. Traversati acel pod si ajungeti in locul din imagine. De aici trebuie urmat marcajul cruce albastra.

Urmeaza o urcare printr-o padure de foioase.

Dupa ~20min de urcat urmeaza o coborare.

Coboram prin padure pana ne intersectam cu raul Ialomita, care vine de la baraj. Practic suntem in Cheile Orzei. Aici o sa trebuiasca sa parasim marcajul cruce albastra si continuam drumul pe albia raului, care este nemarcat. Exista si o poteca destul de clara pe langa rau, dar pe alocuri se intersecteaza chiar cu albia raului.

Locul este salbatic iar apa este secata in cea mai mare parte a drumului.

Am ajuns in zona cea mai ingusta din chei, unde vedem si barajul.

Chiar daca am inaintat pana aproape de baraj, nu recomand sa mergeti, pentru ca ultima portiune este cea mai periculoasa dintre toate podetele. Dupa cum se vede si in imagine, mai erau si scanduri lipsa, iar pe langa asta mai si alunecau. Podul este destul de sus amplasat, chiar daca in poza nu pare.

La intoarcere am observat ca sub scarile pe care am mers se afla si un tunel. Este destul de greu de vazut daca nu coborati in albia raului. Celalalt capat al tunelului ajunge in capatul podului de la lacul Scropoasa, cel pe care l-am traversat la inceputul traseului. Este inchis publicului la celalalt capat.

Traseul de intoarcere este acelasi si revenim la lacul Scropoasa.

Traseul vazut pe harta